crepare — v. intr. [lat. crĕpare, propr. strepitare , poi scoppiare ] (io crèpo, ecc.; aus. essere ). 1. [lacerare, detto di pelle, corteccia, parete e sim., anche nella forma creparsi : il muro è crepato in più punti ; mi si sono crepate le mani per il… … Enciclopedia Italiana
crepare — cre·pà·re v.intr. (io crèpo; essere) 1. CO fendersi, spaccarsi | BU della pelle, screpolarsi Sinonimi: creparsi, incrinarsi, spaccarsi. 2. AU fig., giungere al limite della resistenza, non poterne più, scoppiare: crepare di noia, di paura,… … Dizionario italiano
crepare — {{hw}}{{crepare}}{{/hw}}A v. intr. e intr. pron. (io crepo ; aus. essere ) Spaccarsi aprendosi in crepe: la terra crepa per la siccità | Screpolarsi: la pelle si crepa; SIN. Fendersi. B v. intr. 1 (fig., fam.) Essere pieno fino quasi a… … Enciclopedia di italiano
crepare oculum — /kraperiy okyalam/ In Saxon law, to put out an eye; which had a pecuniary punishment of fifty shillings annexed to it … Black's law dictionary
crepare oculum — /kraperiy okyalam/ In Saxon law, to put out an eye; which had a pecuniary punishment of fifty shillings annexed to it … Black's law dictionary
crepare oculum — To put out an eye … Ballentine's law dictionary
crever — [ krəve ] v. <conjug. : 5> • Xe crever les yeux; lat. crepare « craquer » I ♦ V. intr. (XIIe) 1 ♦ S ouvrir en éclatant, par excès de tension. ⇒ éclater. Nuage qui crève. Bulle qui crève. Sac trop plein qui risque de crever. ⇒ péter … Encyclopédie Universelle
krepieren — elendig sterben; verrecken (umgangssprachlich); abkratzen (umgangssprachlich) * * * kre|pie|ren [kre pi:rən] <itr.; ist: 1. durch Zündung eines Sprengstoffs zerplatzen: die Granaten krepierten. Syn.: ↑ aufplatzen, ↑ … Universal-Lexikon
crăpa — CRĂPÁ, crăp, vb. I. 1. intranz. şi refl. (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăţi; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ♢ expr. Unde dai şi unde crapă, se spune atunci când se obţin cu totul alte… … Dicționar Român
crépiter — [ krepite ] v. intr. <conjug. : 1> • XV e, rare av. XVIIIe; lat. crepitare ♦ Faire entendre une succession de bruits secs. Le feu crépite. ⇒ craquer, 2. grésiller, pétiller. L huile crépite sur le feu. Les applaudissements crépitaient. ●… … Encyclopédie Universelle