comandare

comandare
A v. intr.
imporsi, ordinare, dominare, regnare, imperare, padroneggiare, signoreggiare CONTR. ubbidire, dipendere
B v. tr.
1. dire, ordinare, imporre, ingiungere, intimare, disporre, decretare, volere, prescrivere, precettare, stabilire, statuire CONTR. ubbidire, accettare, subire
2. (di esercito, di nave e sim.) capitanare, capeggiare, guidare, governare, dirigere
3. (un cibo) ordinare, chiedere (una cura, ecc.) prescrivere, raccomandare, consigliare CONTR. sconsigliare
4. (prudenza, attenzione, ecc.) esigere, richiedere, volere
5. (bur.) destinare, mandare, inviare, trasferire CONTR. chiamare, richiamare
6. (di meccanismo, di macchina) far funzionare, controllare.
SFUMATURE
comandare - disporre - prescrivere
Comandare significa imporre autorevolmente la propria volontà, manifestarla affinché sia eseguita e richiedere dunque obbedienza; nella terminologia giuridica comandare equivale a imporre determinati doveri da parte di un'autorità legislativa, amministrativa o giurisdizionale. In riferimento all'azione di un'autorità, comandare è sinonimo di disporre, che nell'uso corrente ha anche il significato di decidere, stabilire. L'azione di ordinare, disporre qualcosa sulla base di determinate norme si definisce prescrivere, come per esempio fanno i medici quando ordinano ai pazienti di assumere determinate medicine.
SFUMATURE chiedere, ordinare.

Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • comândare — COMÂNDÁRE, comândări, s.f. (înv.) Praznic, ospăţ la înmormântare, pomană. [var.: comăndáre s.f.] – v. comânda. Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  COMÂNDÁRE s. v. pomană, praznic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • comandare — COMANDÁRE s .f. Acţiunea de a comanda şi rezultatul ei. – v. comanda. Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  comandáre s. f., g. d. art. comandării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COMANDÁRE s.f. Acţiunea de a… …   Dicționar Român

  • comandare — v. tr. [lat. commandare, der. di mandare affidare, raccomandare, comandare , col pref. con (lat. class. commendare )]. 1. [dare l ordine di fare qualcosa, per lo più con prop. completiva esplicita o implicita e il dativo della persona a cui si… …   Enciclopedia Italiana

  • comăndare — COMĂNDÁRE s.f. v. comândare. Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • comandare — co·man·dà·re v.tr. 1a. FO ordinare, imporre qcs. a qcn.: comandare a qcn. di tacere, gli comandò che uscisse, comandare il silenzio; anche fig.: al cuore non si comanda | CO al ristorante e sim., ordinare, spec. ass.: il signore comanda? | TS… …   Dizionario italiano

  • comandare — {{hw}}{{comandare}}{{/hw}}A v. intr.  ( aus. avere ) Imporre autorevolmente la propria volontà. B v. tr. 1 Chiedere con autorità esigendo obbedienza: vi comando il silenzio; gli comandarono di partire | Comandare un esercito, una nave e sim.,… …   Enciclopedia di italiano

  • comandare a bacchetta — Comandare in maniera eccessivamente autoritaria, da despota. La bacchetta (o bastone, mazza, scettro) è antichissimo segno del comando: dallo scettro dei sovrani, al bastone dei comandanti di eserciti (il bastone di maresciallo ), fino alla… …   Dizionario dei Modi di Dire per ogni occasione

  • ch'mmannè — comandare …   Dizionario Materano

  • Befehlen — 1. Befehlen ist leicht gethan, aber s fällt davon kein Span. 2. Befehlen, stehlen und hehlen sind drei Diebe. 3. Befehlen thut s nicht, selbst angreifen thut s. – Sailer, 275. 4. Befehlt und thut, so wird s geschehen. 5. Befiehl es Sanct Rochus,… …   Deutsches Sprichwörter-Lexikon

  • comando — s.m. [der. di comandare ]. 1. a. [il comandare]. b. (estens.) [quanto è stato comandato: dare un c. ; eseguire i c. ; obbedire a un c. ] ▶◀ ordine. ↑ imposizione, ingiunzione, intimazione, precetto, prescrizione. 2. [facoltà, autorità di… …   Enciclopedia Italiana

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”