stagnare

stagnare
stagna/re (1)
v. tr.
1. rivestire di stagno, calafatare (est.) saldare
2. chiudere ermeticamente.
——————————
stagna/re (2)
A v. tr.
(il flusso di un liquido) tamponare, bloccare, fermare CONTR. fare fluire, fare scorrere
B v. intr.
1. (di acqua) ristagnare, impaludarsi, fermarsi, imputridire, marcire CONTR. fluire, scorrere, sgorgare
2. (est., di aria, di odore, ecc.) non circolare, fermarsi CONTR. circolare, passare
3. (fig., di economia) ristagnare, languire, essere fermo, dormire (fig.) CONTR. essere attivo, fiorire
C stagnarsi v. intr. pron.
tamponarsi, bloccarsi, fermarsi CONTR. fluire, scorrere.

Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • stagnare (1) — {{hw}}{{stagnare (1)}{{/hw}}v. tr. 1 Rivestire o aggiustare con lo stagno: stagnare una pentola. 2 (est.) Chiudere recipienti in modo che il liquido in essi contenuto non fuoriesca: stagnare un barile. stagnare (2) {{hw}}{{stagnare (2)}{{/hw}}A v …   Enciclopedia di italiano

  • stagnare — STAGNÁRE, stagnări, s.f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – v. stagna. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Stagnare ≠ progres Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  STAGNÁRE s. 1. (înv.)… …   Dicționar Român

  • stagnare — 1sta·gnà·re v.intr. e tr. CO 1a. v.intr. (avere) di acque correnti, cessare di scorrere, ristagnare: acqua melmosa stagna nelle paludi Sinonimi: 1ristagnare. Contrari: fluire, scorrere. 1b. v.intr. (avere) estens., di sangue, cessare di uscire da …   Dizionario italiano

  • stagnare — stagnare1 [lat. stagnare, der. di stagnum stagno, acqua morta ] (io stagno,... noi stagniamo, voi stagnate, e nel cong. stagniamo, stagniate ). ■ v. intr. (aus. avere ) 1. a. [fermarsi in una conca, in una bassura, formando uno stagno, detto per… …   Enciclopedia Italiana

  • stagnáre — s. f., g. d. art. stagnärii; pl. stagnäri …   Romanian orthography

  • stagner — [ stagne ] v. intr. <conjug. : 1> • 1787; lat. stagnare 1 ♦ Rester immobile sans couler, sans se renouveler (en parlant d un fluide). ⇒ croupir. « La mare stagnait, écrasée sous le soleil » (Pergaud). 2 ♦ Fig. Être inerte, languir. « ce… …   Encyclopédie Universelle

  • STAGNA — pro Numinibus. Seneca Ep. 41. Magnorum fluminum capita veneramur et Stagna quaedam vel opacitas vel immensa alititudo sacravit. Superstitionis occasione ab Aegyptiis desumptâ; uti docet Octavius apud Min. Felicem, quos Hescesaitas postea imitatos …   Hofmann J. Lexicon universale

  • stagna — STAGNÁ, pers. 3 stagnează, vb. I. intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ fig. (Despre abstracte) A nu realiza nici un progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare. Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • stagnant — stagnant, ante [ stagnɑ̃, ɑ̃t ] adj. • 1546; lat. stagnans; de stagnare → stagner 1 ♦ Qui ne s écoule pas, reste immobile (d un fluide). ⇒ dormant. De grandes eaux qui « deviennent lentes et demeurent stagnantes, faute de pente » (Taine). 2 ♦… …   Encyclopédie Universelle

  • stagnation — [ stagnasjɔ̃ ] n. f. • 1741; du lat. stagnatum, supin de stagnare → stagner 1 ♦ État d une eau stagnante, d un fluide stagnant. ♢ Par anal. Méd. Stagnation du pus dans une plaie. 2 ♦ (1764) Fig. État fâcheux d immobilité, d inactivité. ⇒ arrêt,… …   Encyclopédie Universelle

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”