- scarpina
- s. f.1. dim. di scarpa2. babbuccia.
Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.
scarpina
Look at other dictionaries:
scărpina — SCĂRPINÁ, scárpin, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) râcâi sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, în locul unde simte o senzaţie de mâncărime a pielii. 2. tranz. fig. (fam.) A bate pe cineva. – lat. scarpinare.… … Dicționar Român
zgrepţăna — ZGREPŢĂNÁ, zgreápţăn, vb. I. (pop.) 1. intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ refl. (reg.) A se scărpina. ♦ tranz. A ara la suprafaţă, a zgâria pământul. 2. refl. A se căţăra, agăţându se cu ghearele. ♦ A se agăţa, a se prinde de ceva. – et … Dicționar Român
scărpinătoare — SCĂRPINĂTOÁRE, scărpinători, s.f. 1. Dispozitiv, obiect cu care sunt scărpinate (sau de care se freacă pentru a se scărpina) unele animale domestice. 2. Obiect în formă de beţişor, prevăzut la un capăt cu o lopăţică, folosit odinioară de oameni… … Dicționar Român
titilomanie — TITILOMANÍE s.f. (med.) Mania de a se scărpina. [gen. iei. / < fr. titillomanie, cf. lat. titillare – a scărpina, gr. mania – manie]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN TITILOMANÍE s. f … Dicționar Român
mâncărime — MÂNCĂRÍME, mâncărimi, s.f. Senzaţie (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritaţie trecătoare, de înţepătura unor insecte etc. şi însoţită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ♢ expr. A avea mâncărime de (sau la) limbă = a… … Dicționar Român
scărpinare — SCĂRPINÁRE, scărpinări, s.f. Acţiunea de a (se) scărpina; scărpinat, scărpinătură. – v. scărpina. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SCĂRPINÁRE s. v. scărpinat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scărpináre s. f., g. d. art … Dicționar Român
bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… … Dicționar Român
ciupi — CIUPÍ, ciupesc, vb. IV. 1. tranz. A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând o şi provocând durere; a pişca. ♢ refl. Se ciupeşte singur. ♦ A apuca, a muşca ori a înţepa cu ciocul sau cu gura. ♦ fig. A… … Dicționar Român
dubi — DUBÍ, dubesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A tăbăci, a argăsi. ♢ expr. A pune (pe cineva) la dubit = a băga (pe cineva) la închisoare. 2. refl. (Despre in, cânepă, etc.) A se muia, a se topi, a se destrăma. – Din ucr. dubyty. Trimis de baron,… … Dicționar Român
horţăi — horţăí, hórţăi, vb. IV (reg.) a freca, a scărpina (ceva). Trimis de blaurb, 26.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
