plenitudine

plenitudine
s. f.
(lett.) pienezza, compiutezza, perfezione.

Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • plenitudine — PLENITÚDINE s.f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârşire. ♢ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, inis.… …   Dicționar Român

  • plenitudine — /pleni tudine/ s.f. [dal lat. plenitudo dĭnis, der. di plenus pieno ], lett. 1. [perfezione di un sentimento, di una condizione e sim.: p. di gioia ] ▶◀ compiutezza, completezza, pienezza. 2. [gran numero di persone: Né l interporsi tra l disopra …   Enciclopedia Italiana

  • plenitudine — ple·ni·tù·di·ne s.f. LE 1. pienezza | perfezione: tutto era plenitudine e pace (D Annunzio) 2. abbondanza, grande quantità; moltitudine: tanta plenitudine volante | impediva la vista e lo splendore (Dante) {{line}} {{/line}} DATA: 1304. ETIMO:… …   Dizionario italiano

  • plenitudine — {{hw}}{{plenitudine}}{{/hw}}s. f. (lett.) Pienezza …   Enciclopedia di italiano

  • plenitúdine — s. f., g. d. art. plenitúdinii …   Romanian orthography

  • plenitudine — pl.f. plenitudini …   Dizionario dei sinonimi e contrari

  • Папство — Содержание: внешняя история папства. Папские выборы. Список пап. Развитие теории папской власти. Внешняя история. Титул Папа (греч. πάππας = отец) до конца V в. употреблялся как почетное наименование всех епископов; с конца V в. он относился,… …   Энциклопедический словарь Ф.А. Брокгауза и И.А. Ефрона

  • deplinătate — DEPLINĂTÁTE s.f. Faptul de a fi deplin, desăvârşit; perfecţiune, plenitudine. – Deplin + suf. ătate. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPLINĂTÁTE s. 1. integritate, plenitudine. (În deplinătate facultăţilor mintale.) 2. v. desăvârşire …   Dicționar Român

  • pienitudine — pie·ni·tù·di·ne s.f. OB pienezza, plenitudine {{line}} {{/line}} DATA: sec. XIV. ETIMO: lat. plenitūdĭne(m), v. anche 1pieno …   Dizionario italiano

  • plin — PLIN, Ă, plini, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ♢ expr. Plin ochi = umplut până la limita capacităţii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”