- legatura
- s. f.1. laccio, legaccio, cappio, legame, legamento, nodo, allacciatura2. (di libro) rilegatura3. (oref.) incastonatura.
Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.
Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.
legătură — LEGĂTÚRĂ, legături, s.f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt; joncţiune. ♦ spec. Mod de împletire a firelor de urzeală … Dicționar Român
Legatura — Le ga*tu ra (l[asl] g[.a]*t[=oo] r[.a]), n. [It. See {Ligature}.] (Mus.) A tie or brace; a syncopation. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
legatura — s.f. [dal lat. tardo ligatura ]. 1. a. [operazione del legare: fare una l. stretta o lenta ] ▶◀ [con uno o più lacci] allacciatura, [formando dei nodi] annodatura. b. (estens.) [ciò che serve a legare: sciogliere la l. ] ▶◀ [➨ legame … Enciclopedia Italiana
legatura — le·ga·tù·ra s.f. CO 1. il legare, il legarsi e il loro risultato: eseguire la legatura dei covoni, legatura stretta, lenta; legaccio, nodo con cui si lega: sciogliere una legatura; punto in cui qcs. è legato 2. rilegatura di un libro 3. TS chir.… … Dizionario italiano
legatura — {{hw}}{{legatura}}{{/hw}}s. f. 1 Il legare | Ciò che serve a legare | Punto in cui una cosa è legata. 2 Arte e tecnica di riunire insieme le varie segnature di un opera per costituire il volume e dargli una veste più elegante e duratura. 3 (mus.) … Enciclopedia di italiano
legãtúrã — s. f., g. d. art. legãtúrii; pl. legãtúri … Romanian orthography
legatura — pl.f. legature … Dizionario dei sinonimi e contrari
legatura — ит. [легату/ра] лигатура, лига; то же, что ligatura … Словарь иностранных музыкальных терминов
racord — RACÓRD, racorduri, s.n. 1. Legătură, contact între două părţi ale unei lucrări sau între două elemente ale unui întreg. 2. Piesă (constituită din una sau din două părţi tubulare cu piuliţe) cu care se face legătura între două conducte şi prin… … Dicționar Român
relaţie — RELÁŢIE, relaţii, s.f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însuşirile acestora. ♦ (În logica matematică) Conexiune între doi sau mai mulţi termeni (în mulţimea perechilor ordonate de elemente ale unei… … Dicționar Român