Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.
indignare — INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – v. indigna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
indignare — [dal lat. indignari, der. di indignus indegno ]. ■ v. tr. [suscitare sdegno in qualcuno: m indigna la sua ipocrisia ] ▶◀ scandalizzare, sdegnare. ↓ irritare, offendere. ■ indignarsi v. intr. pron. [provare vivo risentimento per fatti che… … Enciclopedia Italiana
indignare — in·di·gnà·re v.tr., v.intr. 1. v.tr. AU riempire di indignazione, muovere a sdegno: un decreto che ha indignato l opinione pubblica 2. v.tr. OB infiammare, irritare una parte del corpo 3. v.intr. (essere) OB indignarsi {{line}} {{/line}} VARIANTI … Dizionario italiano
indignare — {{hw}}{{indignare}}{{/hw}}A v. tr. (io indigno ) Muovere a sdegno: questo articolo ha indignato i lettori. B v. intr. pron. Sdegnarsi, adirarsi. ETIMOLOGIA: dal lat. indignari, deriv. di indignus ‘indegno’ … Enciclopedia di italiano
indignáre — s. f., g. d. art. indignärii; pl. indignäri … Romanian orthography
revoltă — REVÓLTĂ, revolte, s.f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acţiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 REVÓLTĂ s. 1. v … Dicționar Român
indigna — INDIGNÁ, indignez, vb. I. refl. şi tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INDIGNÁ vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.)… … Dicționar Român
odios — ODIÓS, OÁSĂ, odioşi, oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [pr.: di os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 ODIÓS adj.… … Dicționar Român
revolta — REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. refl. şi tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 REVOLTÁ vb. 1. v. răsc … Dicționar Român
revoltător — REVOLTĂTÓR, OÁRE, revoltători, oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REVOLTĂTÓR adj. scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.)… … Dicționar Român
