încântare — ÎNCÂNTÁRE, (2) încântări, s.f. 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulţumire, de entuziasm, de satisfacţie; farmec, vrajă. 2. (concr.) Aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere. – v. încânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
incantare — [dal lat. incantare, der. di cantare dire formule magiche , col pref. in in 1 ]. ■ v. tr. 1. a. [di mago e sim., privare qualcuno della coscienza o della volontà per mezzo di arti o formule magiche: la maga Circe incantò i compagni di Ulisse ]… … Enciclopedia Italiana
incantare — 1in·can·tà·re v.tr. CO 1. sottoporre a un incantesimo, a un sortilegio: la maga incantò la fanciulla, il castello Sinonimi: stregare. 2. fig., affascinare, ammaliare: incantare qcn. con la propria bellezza, il proprio modo di fare; anche ass.: ha … Dizionario italiano
incantare — {{hw}}{{incantare}}{{/hw}}A v. tr. 1 Recitare formule o compiere atti che producano effetti soprannaturali. 2 (fig.) Affascinare, ammaliare | Incantare i serpenti, affascinarli con la musica. 3 (fig.) Soggiogare, rapire per meraviglia, diletto e… … Enciclopedia di italiano
'ngandè — incantare, destare meraviglia … Dizionario Materano
enchanter — [ ɑ̃ʃɑ̃te ] v. tr. <conjug. : 1> • déb. XIIe; lat. incantare 1 ♦ Soumettre à une action surnaturelle par l effet d une opération magique. ⇒ charmer, ensorceler. Enchanter qqn au moyen de sortilèges, de formules magiques, d un philtre. «… … Encyclopédie Universelle
encan — (an kan) s. m. 1° Vente publique à l enchère. Vendre à l encan. Mettre à l encan. • L empire mis à l encan par l armée, BOSSUET Hist. I, 10. • La papauté était à l encan [en 1034], ainsi que presque tous les évêchés, VOLT. Moeurs, 36.… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
incantaţie — INCANTÁŢIE, incantaţii, s.f. (livr.) Formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obţine un efect supranatural). ♦ fig. (Stare de) încântare; farmec, delectare. – Din fr. incantation. Trimis de valeriu, 27.07.2006. Sursa: DEX 98 incantáţie s … Dicționar Român
poezie — POEZÍE, poezii, s.f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivităţii, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creaţie literară în versuri. ♦ Totalitatea… … Dicționar Român
voluptate — VOLUPTÁTE, voluptăţi, s.f. 1. Plăcere mare a simţurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacţie. – Din fr. volupté, lat. voluptas, atis. Trimis de ana zecheru, 01.04.2004. Sursa: DEX 98 Voluptate ≠ calvar Trimis de siveco … Dicționar Român
