- implorare
- v. tr.chiedere, impetrare, supplicare, scongiurare, invocare, pregare, mendicare, raccomandarsi CONTR. comandare, imporre, ingiungere □ bestemmiare, maledire.SFUMATURE ► invocare.
Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.
Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.
implorare — IMPLORÁRE, implorări, s.f. Acţiunea de a implora şi rezultatul ei; imploraţie, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. – v. implora. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPLORÁRE s. imploraţie. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
implorare — v. tr. [dal lat. implorare, der. di plorare gridare piangendo , col pref. in in 1 ] (io implòro, ecc.). 1. [domandare qualcosa a qualcuno con suppliche, con la prep. a del secondo arg.: i. il perdono a Dio ] ▶◀ (lett.) impetrare, supplicare.… … Enciclopedia Italiana
implorare — index invoke, petition, request Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
implorare — im·plo·rà·re v.tr. (io implòro) CO chiedere con suppliche e preghiere: implorare perdono, la pietà di qcn. | estens., pregare, invocare: implorare Dio per ricevere una grazia Sinonimi: 1impetrare, scongiurare, supplicare | invocare. {{line}}… … Dizionario italiano
implorare — {{hw}}{{implorare}}{{/hw}}v. tr. (io imploro ) Domandare, chiedere con preghiere: implorare la grazia; SIN. Impetrare, supplicare. ETIMOLOGIA: dal lat. implorare, comp. di in concl. e plorare ‘piangere, lamentarsi’ … Enciclopedia di italiano
implorer — [ ɛ̃plɔre ] v. tr. <conjug. : 1> • v. 1280; lat. implorare, de plorare « pleurer » 1 ♦ Supplier d une manière humble et touchante. ⇒ adjurer, conjurer, prier. Implorer qqn du regard. Je vous implore de me pardonner. Implorer le Ciel. 2 ♦… … Encyclopédie Universelle
implora — IMPLORÁ, implór, vb. I. tranz. A ruga pe cineva stăruitor, cu desperare (şi cu umilinţă). – Din fr. implorer, lat. implorare. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPLORÁ vb. a conjura, (pop.) a jura, a milui, (înv.) a supăra. (Te implora… … Dicționar Român
imploraţie — IMPLORÁŢIE, imploraţii, s.f. (Rar) Acţiunea de a implora şi rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. [var.: imploraţiúne s.f.] – Din fr. imploration. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPLORÁŢIE s.… … Dicționar Român
implorar — (Del lat. implorare.) ► verbo transitivo Pedir una cosa con llantos o patéticamente: ■ imploraba de rodillas el perdón de su padre. SINÓNIMO impetrar invocar suplicar ANTÓNIMO exigir [ordenar,] * * * implorar (del lat. «implorāre») tr. *Pedir… … Enciclopedia Universal
invocare — in·vo·cà·re v.tr. (io invòco) AU 1. chiamare, rivolgersi con preghiere per ottenere aiuto, conforto: invocare Dio, invocare la Madonna Sinonimi: implorare, supplicare. 2. chiedere ad alta voce, implorare, supplicare: invocare aiuto, invocare la… … Dizionario italiano