divergere — /di vɛrdʒere/ v. intr. [dal lat. mod. divĕrgere, foggiato in contrapp. a convergere ] (io divèrgo, tu divèrgi, ecc.; non usato al pass. rem. e al part. pass.). 1. [muovere in direzioni diverse, detto soprattutto di semirette, raggi, vie, ecc. che … Enciclopedia Italiana
Divergere — Afvige … Danske encyklopædi
divergere — di·vèr·ge·re v.intr. (io divèrgo) CO 1. procedere in direzioni diverse, partendo da uno stesso punto: un bivio da cui divergono due strade Sinonimi: differire, discrepare, scontrarsi. Contrari: coincidere, convergere. 2. fig., essere in… … Dizionario italiano
divergere — {{hw}}{{divergere}}{{/hw}}v. intr. (pres. io divergo , tu divergi ; raro il pass. rem. io divergei , tu divergesti ; difett. del part. pass. e dei tempi comp. ) 1 Procedere in direzioni diverse, partendo da un punto comune: le due strade… … Enciclopedia di italiano
divergere — di|ver|ge|re vb., r, de, t (afvige) … Dansk ordbog
diverger — [ divɛrʒe ] v. intr. <conjug. : 3> • 1720; lat. divergere « incliner » 1 ♦ Aller en s écartant de plus en plus (en parlant d éléments rapprochés à leur point de départ). ⇒ s écarter. Les rayons du soleil « brisés par les troncs des arbres,… … Encyclopédie Universelle
diverge — DIVÉRGE, pers. 3 divérge, vb. III. intranz. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se îndepărta, a se răsfira dintr un punct comun în direcţii diferite. – Din fr. diverger, lat. divergere. Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa … Dicționar Român
дивергенция — (лат. divergere обнаруживать расхождение) 1) биол. расхождение признаков организмов в процессе их эволюции, вызываемое искусственным или естественным отбором; понятие дивергенции выдвинуто ч. дар вином для объяснения многообразия сортов… … Словарь иностранных слов русского языка
divergent — divergent, ente [ divɛrʒɑ̃, ɑ̃t ] adj. • 1626; lat. sc. divergens, de divergere 1 ♦ Qui diverge, qui va en s écartant. Rayons divergents. Lignes, droites divergentes. Strabisme divergent. Lentille divergente, qui fait diverger un faisceau… … Encyclopédie Universelle
convergere — /kon vɛrdʒere/ [dal lat. tardo convergere, comp. di con e vergere volgersi ] (io convèrgo, tu convèrgi, ecc.; pass. rem. convèrsi, convergésti, ecc.; non com. il part. pass. convèrso e quindi anche i tempi comp.). ■ v. intr. (aus. essere ) 1.… … Enciclopedia Italiana