Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.
destinare — DESTINÁRE, destinări, s.f. Acţiunea de a destina şi rezultatul ei. – v. destina. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESTINÁRE s. v. consacrare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime destináre s. f., g. d. art. destinării; … Dicționar Român
destinare — v. tr. [dal lat. destinare ]. 1. a. [assol., stabilire in maniera irrevocabile, come atto di una volontà superiore: il cielo ha destinato così ] ▶◀ decidere, decretare, (non com.) determinare, disporre, fissare, stabilire, volere. b. (estens.)… … Enciclopedia Italiana
destinare — index appoint Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
DESTINARE — digito, apud Tertull. de Pallio, Graece δακτυλοδεικτεῖν, contumeliae genus, de quo vide infra Manuum gesticulatio … Hofmann J. Lexicon universale
destinare — de·sti·nà·re v.tr. 1. FO assegnare, inviare qcn. a un lavoro, a un incarico e sim.: destinare qcn. a un ufficio, a un reparto | adibire, riservare qcs. a un uso, a una funzione: destinare una somma in beneficenza, destinare un locale a ristorante … Dizionario italiano
destinare — {{hw}}{{destinare}}{{/hw}}A v. tr. (io destino ) 1 Dare in sorte, stabilire in modo irrevocabile: Dio destina un fine a ogni creatura | (est.) Decidere, deliberare: destinare una data. 2 Assegnare qlcu. a una carica, un ufficio e sim.: lo hanno… … Enciclopedia di italiano
MANUUM Gesticulatio ac Formatio ridicula — ad alios deridendos, indigitatur Tertulliâno de Pallio, c. 4. cum ait: Et acie figere, et manibus destinare et nutu tradere merito sit. Ubi tria haec iungit, Oculos, Manus, nutus. Sic Appuleius Metamorph. l. 3. Nec qui laverim qui terserim, qui… … Hofmann J. Lexicon universale
destiner — [ dɛstine ] v. tr. <conjug. : 1> • 1160; lat. destinare ♦ DESTINER (qqn, qqch.) À. 1 ♦ Vieilli Fixer la destinée de (qqn). ⇒ prédestiner, promettre. Destiner un jeune homme à une jeune fille. « Cette persuasion que nous avons trouvé l être… … Encyclopédie Universelle
destina — DESTINÁ, destinez, vb. I. tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei fiinţe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare. Trimis… … Dicționar Român
destinar — (Del lat. destinare, fijar, sujetar.) ► verbo transitivo 1 Asignar un uso a una cosa: ■ destinó su sueldo a la beneficencia. SINÓNIMO dedicar 2 Determinar que una persona desempeñe un trabajo o preste sus servicios en un lugar: ■ han destinado a… … Enciclopedia Universal
